Ghid ESC 2016 pentru Managementul Fibrilației Atriale*

Grupul de Sinteză pentru Managementul Fibrilației Atriale al Societății Europene de Cardiologie (ESC)

Întocmit în cooperare cu Asociația Europeană pentru Chirurgie Cardio-toracică (EACTS), și cu contribuția specială a Asociației Europene de Ritm Cardiac (EHRA) a ESC

Vizat de Organizația Europeană pentru Infarct (ESO)

Președinte:

Paulus Kirchhof

Institutul de Științe Cardiovasculare

Universitatea din Birmingham

IBR – Wolfson Drive

Birmingham BI5 2TT, Regatul Unit

Tel: +44 121 4147042

E-mail: p.kirchhof@bham.ac.uk


Vice-președinte:

Stefano Benussi

Departamentul de Chirurgie Cardiovasculară

Spitalul Universitar din Zurich

Ramistrasse 100

8091 Zürich, Elveția

Tel: +41 (0)7 88 93 38 35

E-mail: stefano.benussi@usz.ch


Membrii grupului de sinteză:

Dipak Kotecha (Regatul Unit), Anders Ahlsson (Suedia), Dan Atar (Norvegia), Barbara Casadei (Regatul Unit), Manuel Castella Pericasl (Spania), Hans-Christoph Diener (Germania), Hein Heidbuchel (Belgia), Jeroen Hendriks (Olanda), Gerhard Hindricks (Germania), Antonis S. Manolis (Grecia), Jonas Oldgren (Suedia), Bogdan Alexandru Popescu (România), Ulrich Schotten (Olanda), Bart van Putte (Olanda), Panagiotis Vardas (Grecia).


Alte entități ESC care au participat la întocmirea prezentului document:

Asociații: Asociația Europeană de Imagistică Cardiovasculară (EACVI), Asociatia Europeană de Ritm Cardiac (EHRA), Asociația de Insuficiență Cardiacă (HFA)

Consilii: Consiliul pentru Asistență Cardiovasculară și Profesii Înrudite

Grupuri de lucru: Electrofiziologie celulară cardiacă, Farmacoterapie cardiovasculară


Calde mulțumiri lui Dipak Kotecha pentru contribuția sa.


Personalul ESC:

Veronica Dean, Catherine Despres, Maike Binet – Sophia Antipolis, Franța

* Adaptat din Ghidul ESC 2016 pentru Managementul Fibrilației Atriale

(Jurnalul European de Cardiologie 2016; doi:10.1093/eurheartj/ehw210).

Clase de recomandări

Clase de recomandări

Definiție

Terminologia recomandată pentru utilizare

Clasa I

Dovezi și/sau acord general că un tratament sau o procedură dată este benefic(ă), util(ă), eficient(ă)

Este recomandat/este indicat

Clasa II

Dovezi contradictorii și/sau o divergență de opinii privind utilitatea/eficacitatea unui tratament sau procedură dată

Clasa IIa

Analizarea dovezilor/opiniei este în favoarea utilității/eficacității

Ar trebui luat în considerare

Clasa IIb

Utilitatea/eficacitatea este stabilită, de o manieră mai restrânsă, prin dovezi/opinii

Poate fi luat în considerare

Clasa III

Dovezi sau acord general că tratamentul sau procedura dată nu este util(ă)/eficient(ă), iar în unele cazuri poate fi dăunător / dăunătoare

Nu se recomandă

Nivele de dovezi

Nivelul A de dovezi

Date derivate din trialuri clinice randomizate multiple sau meta-analize

Nivelul B de dovezi

Date derivate dintr-un singur trial clinic randomizat sau studii de mari dimensiuni nerandomizate

Nivelul C de dovezi

Acord general de opinii ale experților și/sau studii restrânse, studii retrospective, registre

1. Epidemiologie și impact pentru pacienți

Fibrilația atrială (FA) este cea mai comună aritmie cardiacă. Se preconizează că unul din patru adulți de vârstă mijlocie din țările dezvoltate dezvoltă FA.

În 2030, se anticipează că vor fi 14-17 milioane de pacienți cu FA în Uniunea Europeană, cu 120.000 – 215.000 pacienți noi diagnosticați în fiecare an.

FA este asociată independent cu un risc crescut de deces și nivele mari de morbiditate, cum ar fi insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral, precum și internări frecvente și o calitate redusă a vieții (Tabelul 3).

Tabelul 3. Morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară asociată cu FA

Eveniment

Asocierea cu FA

Deces

Mortalitate crescută, în special mortalitate cardiovasculară datorată decesului subit, insuficienței cardiace sau accidentului vascular cerebral.

Accident vascular cerebral

20-30% din totalul de accidente vasculare cerebrale se datorează FA. Un număr tot mai mare de pacienți cu accident vascular cerebral sunt diagnosticați cu FA paroxistică ”silențioasă”.

Internări

10-40% dintre pacienții cu FA se internează anual.

Calitatea vieții

Calitatea vieții este afectată negativ la pacienții cu FA, independent de alte afecțiuni cardiovasculare.

Disfuncție ventriculară stângă și insuficiență cardiacă

S-a constatat o disfuncție ventriculară stângă la 20-30% dintre pacienții cu FA. FA cauzează sau agravează disfuncția VS (ventriculară stângă) la mulți pacienți cu FA, în timp ce alți pacienți și-au păstrat complet funcția VS (ventriculară stângă), în ciuda FA pe termen lung.

Diminuare cognitivă și demență vasculară

Se pot dezvolta diminuarea cognitivă și demența vasculară chiar și la pacienții cu FA sub tratament cu anticoagulante. Leziunile materiei albe ale creierului sunt mai comune la pacienții cu FA, decât la acei pacienți fără FA.

FA=fibrilație atrială; VS=ventricul stâng.

2. Diagnosticul și detectarea precoce a fibrilației atriale

Diagnosticul FA necesită documentare ritmică folosind electrocardiograma (ECG), care să indice intervale RR neregulate și unde P nedistincte. Mulți pacienți cu FA manifestă episoade simptomatice și asimptomatice de FA. Există dovezi solide asupra faptului că monitorizarea ECG prelungită sporește șansele de detectare ale FA nediagnosticate. Monitorizarea ECG prelungită pare rezonabilă pentru toți supraviețuitorii unui accident vascular ischemic fără un diagnostic existent de FA, dar și la persoanele de vârstă înaintată. Dispozitivele implantate se vor verifica cu regularitate pentru AHRE (episoade de ritm cardiac atrial ridicat), iar pacienții cu AHRE vor fi supuși unei evaluări de risc pentru accidente vasculare cerebrale și monitorizării ECG (Figura 1).

Managementul AHRE detectat de un dispozitiv implantat

Figura 1. Managementul AHRE detectat de un dispozitiv implantat.

FA=fibrilație atrială; AFNET=Rețeaua de Competențe din Germania pentru Fibrilația Atrială; AHRE=episoade de ritm cardiac atrial ridicat; bpm=bătăi per minut; CHA2DS2-VASc=insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta ≥75 ani (dublat), diabet, accident vascular cerebral (dublat), afecțiune vasculară, vârsta 65-74 și sex (femeiesc); ECG=electrocardiogramă, EHRA=Asociația Europeană de Ritm Cardiac.

* În circumstanțe individuale rare, tratamentul cu anticoagulante orale poate fi luat în considerare la pacienții cu AHRE dar fără FA diagnosticată. Fără îndoială, acest fapt trebuie supus dezbaterii cu pacientul, precum și unei evaluări atente a beneficiilor și riscurilor existente.

Recomandări pentru screeningul fibrilației atriale

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Screening oportunistic pentru FA este recomandat prin luarea pulsului sau bandă de ritm ECG la pacienții peste 65 ani.

I

B

La pacienții cu AIT sau accident cerebral ischemic, screeningul pentru FA se recomandă prin înregistrări ECG pe termen scurt urmate de monitorizare ECG prelungită pentru cel puțin 72 ore.

I

B

Se recomandă să supervizați pacienții cu stimulatoare cardiace și ICD cu regularitate pentru episoade de ritm cardiac atrial ridicat (AHRE). Pacienții cu AHRE vor fi monitorizați în continuare prin ECG pentru a documenta FA înainte de a iniția terapia FA.

I

B

La pacienții cu accidente vasculare cerebrale, se va lua în considerare monitorizare ECG suplimentară prin monitoare ECG neinvazive pe termen lung sau dispozitive de înregistrare în buclă implantate pentru a documenta fibrilația atrială silențioasă.

IIa

B

Se poate lua în considera screeningul sistematic pentru a detecta FA la pacienții peste 75 de ani sau la cei cu risc înalt de accident vascular cerebral.

IIb

B

FA=fibrilație atrială; AHRE=episoade de ritm cardiac atrial ridicat; ECG=electrocardiogramă; ICD=defibrilator cardiac implantabil; AIT=accident ischemic tranzitoriu.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

3. Clasificarea fibrilației atriale

FA de obicei progresează de la episoade paroxistice scurte, nefrecvente la atacuri mai lungi și mai frecvente, culminând în FA persistentă (Tabelul 4). Deși tiparul FA poate fi identic, mecanismele de bază ale FA variază considerabil de la un pacient la altul (Tabelul 5). Simptomele FA se vor descrise folosind scorul EHRA modificat (Tabelul 6).

Recomandări privind utilizarea scarei modificate de simptoame EHRA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Utilizarea scarii modificate de simptome EHRA se recomandă în practica clinică și în studiile de cercetare pentru a cuantifica simptomele aferente FA.

I

B

FA=fibrilație atrială; EHRA=Asociația Europeană de Ritm Cardiac.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

Tabelul 4. Tiparele fibrilației atriale

Tipar FA

Definiție

FA nou diagnosticată

FA nu a fost diagnosticată anterior indiferent de durata aritmiei sau prezența și gravitatea simptoamelor FA.

FA paroxistică

Dispare de la sine, în majoritatea cazurilor în 48 de ore. Unele paroxisme de FA pot continua până la 7 zile. Se vor considera paroxistice episoadele de FA care sunt convertite la ritm sinusal în decurs de 7 zile.

FA persistentă

FA care durează mai mult de 7 zile inclusiv episoade care se încheie prin cardioversie, fie cu tratament medicamentos, fie cu cardioversie externă, după 7 sau mai multe zile.

FA persistentă îndelungată

FA continuă care durează ≥1 an atunci când se decide să se adopte o strategie de control a ritmului.

FA permanentă

FA care este acceptată de pacient (și medic). Astfel, intervențiile de control de ritm nu sunt efectuate, prin definiție, la pacienții cu FA permanentă. Dacă se adoptă o strategie de control a ritmului, aritmia ar fi reclasificată ca FA persistentă îndelungată.

FA=fibrilație atrială.

Tabelul 5. Tipuri clinice de FA (acestea se vor suprapune la mai mulți pacienți)

Tip FA

Prezentare clinică

Fiziopatologie posibilă

FA secundară unei afecțiuni cardiace structurale

FA la pacienții cu disfuncție sistolică sau diastolică VS, hipertensiune îndelungată cu HVS și/sau alte afecțiuni cardiace structurale. Debutul FA la acești pacienți este o cauză comună a internării, iar în aces caz se preconizează o evoluție precară.

Presiune atrială mărită și remodelare structurală atrială împreună cu activarea sistemului simpatic și renină-angiotensină.

FA focală

Pacienți cu bătăi repetitive atriale și episoade frecvente scurte de fibrilație atrială paroxistică. Adeseori pacienți mai tineri foarte simptomatici cu unde atriale distincte, ectopie atrială și/sau tahicardie atrială care se degradează în FA.

Declanșatori localizați care, în majoritatea cazurilor, își iau originea din venele pulmonare, inițiază FA.

FA datorată unui sau mai multor elemente de acționare cu reintrare este de asemenea considerată a fi de acest tip.

FA poligenică

FA la purtătorii variantelor de genă comună care au fost asociați cu FA cu instalare timpurie.

În prezent se studiază. Prezența variantelor de gene selectate poate de asemenea influența rezultatele tratamentului.

FA postoperatorie

Debut recent al FA (de obicei dispare de la sine) după o operație majoră (tipic cardiacă) la pacienții în ritm sinusal preoperator și fără istoric anterior de FA.

Factori acuți: inflamație, stres oxidativ atrial, tonus simpatic ridicat, modificări ale echilibrului electrolitic și supraîncărcare volemică, ce interacționează probabil cu un substrat preexistent.

FA la pacienții cu stenoză mitrală sau valve cardiace prostetice

FA la pacienții cu stenoză mitrală, după o operație de valvă mitrală și în unele cazuri alte afecțiuni valvulare.

Presiunea atrială stângă (stenoză) și volumul excesiv (regurgitarea) sunt elementele principale de acționare ale dilatării atriale și ale remodelării atriale structurale la acești pacienți.

FA la atleți

De obicei paroxistică aferentă duratei și intensității antrenamentului.

Tonus vagal și volum atrial mărit.

FA monogenică

FA la pacienții cu cardiomiopatii moștenite, inclusiv canalopatii.

Mecanismele aritmogenice responsabile pentru decesul subit contribuie probabil la aparitia FA la astfel de pacienți.

FA=fibrilație atrială; VS=ventricul stâng; HVS=hipertrofie ventriculară stângă.

Tabelul 6. Scara modificată de simptome EHRA

Scor modificat EHRA

Simptome

Descriere

1

Niciunul

FA nu cauzează simptome.

2a

Ușoare

Activitatea zilnică normală nu este afectată de simptome aferente FA.

2b

Moderate

Activitatea zilnică normală nu este afectată de simptome aferente FA, însă pacientul este deranjat de simptomea.

3

Grave

Activitatea zilnică normală este afectată de simptome aferente AF.

4

Debilitante

Activitatea zilnică normală este întreruptă.

FA=fibrilație atrială; EHRA=Asociația Europeană de Ritm Cardiac.

a Clasa 2a și 2b EHRA pot fi diferențiate evaluând dacă pacienții sunt afectați funcțional de simptomele de FA. Cele mai comune simptome aferente FA sunt oboseala/extenuarea și dispneea de efort, iar mai puțin frecvente sunt palpitațiile și durerile anginoase.

4. Detectarea și managementul factorilor de risc și al afecțiunilor cardiovasculare concomitente

Multe patologii cardiovasculare și afecțiuni concomitente sporesc riscul de a dezvolta FA, FA recurentă și complicații asociate FA. Aceste afecțiuni concomitente se adaugă la riscul de FA al pacientului și includ vârsta înaintată, obezitatea, fumatul, consum excesiv de alcool și exerciții susținute frecvente. Identificarea factorilor de risc, prevenirea și tratamentul acestora reprezintă componente importante în prevenirea FA și ameliorarea simptomelor.

4.1 Insuficiența cardiacă

Mulți pacienți cu FA dezvoltă insuficiență cardiacă cu sau fără fracție de ejecție redusă. Diagnosticul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție redusă (HFrEF) se poate stabili prin orice mijloc de imagistică cardiacă. Diagnosticul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF) în contextul FA este mai dificil deoarece FA și HFpEF comportă simptome similare și nivele ridicate ale peptidelor natriuretice. Managementul ambelor afecțiuni se va focaliza pe controlul echilibrului hidric și al afecțiunilor concomitente cum ar fi hipertensiunea și ischemia.

Figura 2 rezumă abordarea la pacienții cu FA recent diagnosticată și insuficiență cardiacă.

Managementul inițial al FA și al insuficienței cardiace concomitentă recent diagnosticată

Figura 2. Managementul inițial al FA și al insuficienței cardiace concomitentă recent diagnosticată

ECA=enzimă de conversie a angiotensinei; FA=fibrilație atrială; BRA=blocant receptor angiotensină; ARNI=inhibarea neprilizină receptor angiotensină; bpm=bătăi per minut; IC=insuficiență cardiacă.

a La pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă. De asemenea considerați politerapia ARNI la pacienții care pot tolera un inhibitor ECA sau BRA cu simptome vizibile.

Alte afecțiuni cardiovasculare cum ar fi hipertensiunea, afecțiunea cardiacă valvulară, diabet, obezitate, afecțiuni pulmonare sau afecțiuni renale cronice de obicei coexistă la pacienții cu FA. Astfel de afecțiuni ar trebui tratate pentru a reduce riscul cardiovascular; în plus, este relevantă informarea opțiunilor de management ale FA.

Recomandări pentru pacienții cu afecțiuni cardiace valvulare și FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

O operație precoce la valva mitrală se va lua în considerare pentru regurgitarea mitrală severă, funcție VS păstrată și FA cu debut recent, chiar și în absența simptomelor, în special atunci când chirurgia reparatorie a valvei este fezabilă.

IIa

C

Valvulotomia mitrală se va lua în considerare pentru pacienții asimptomatici cu stenoză mitrală gravă și anatomie corespunzătoare a valvei care au FA cu debut recent.

IIa

C

Recomandări pentru pacienții cu obezitate și FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

La pacienții obezi cu FA, se vor lua în considerare scăderea ponderală și managementul altor factori de risc pentru a reduce simptomele FA.

IIa

B

Recomandări pentru pacienții cu FA și afecțiuni respiratorii

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Corecția hipoxemiei și acidozei se va lua în considerare ca management inițial pentru pacienții care dezvoltă FA în timpul unei afecțiuni pulmonare acute sau exacerbarea afecțiunilor pulmonare cronice.

IIa

C

Investigarea semnelor clinice de apnee obstructivă din timpul somnului se va lua în considerare pentru toți pacienții cu FA.

IIa

B

Tratamentul apneei obstructive din timpul somnului va fi optimizat pentru a reduce recurențele de FA și pentru îmbunătățirea rezultatelor tratamentului FA.

IIa

B

Recomandări pentru pacienții cu afecțiuni renale și FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Evaluarea funcției renale prin creatinină serică sau clearence de creatinină se recomandă la toți pacienții cu FA pentru detectarea afecțiunilor renale și pentru a asigura o dozare corectă a tratamentului FA.

I

A

Toți pacienții cu FA tratați cu anticoagulante orale vor fi luați în considerare pentru o evaluare a funcției renale cel puțin o dată pe an, pentru a detecta afecțiunile renale cronice.

IIa

B

FA=fibrilație atrială; VS=ventricul stâng;

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

5. Management integrat pentru pacienții cu fibrilație atrială

Majoritatea pacienților accesează inițial sistemul de sănătate prin farmaciști, operatori comunitari din domeniul sanitar sau medici din rețeaua primară. Evaluarea inițială a pacienților care prezintă FA recent diagnosticată va cuprinde cinci domenii majore: stabilitatea hemodinamică, prezența de factori precipitanți sau afecțiuni subiacente, riscul de accident vascular cerebral și tratamentul cu anticoagulante, controlul frecvenței și necesitatea terapiei de control a ritmului (Figura 3). Sunt necesare câteva proceduri de diagnosticare pentru a defini cel mai bun management al FA. Se recomandă revizuirea de către un serviciu de FA, inclusiv trimitere urgentă a unor pacienți (Tabelul 7). O abordare structurată integrată a îngrijirii FA, așa cum se aplică cu succes în alte specialități medicale, va facilita un management adecvat al FA conform ghidului pentru toți pacienții cu potențial de ameliorare al prognosticului. Managementul FA conține terapii cu impact prognostic (terapia cu anticoagulante și tratamentul afecțiunilor cardiovasculare) și terapii care în mod predominant asigură beneficii simptomatice (controlul frecvenței, controlul ritmului). Explicarea beneficiilor scontate pentru fiecare pacient la începutul managementului FA va preveni așteptările nefondate și are potențialul de a optimiza calitatea vieții.

Managementul acut și cronic al pacienților cu FA, deziderate cardiovasculare și beneficii pentru pacienți

Figura 3. Managementul acut și cronic al pacienților cu FA, deziderate cardiovasculare și beneficii pentru pacienți

FA=fibrilație atrială; VS=ventricular stâng.

Tabelul 7. Semne clinice care determină implicarea urgentă a unui serviciu specializat pentru FAa

Afecțiuni clinice care necesită implicarea urgentă a unui serviciu specializat pentru FA

Instabilitate hemodinamică

Frecvență incontrolabilă

Bradicardie simptomatică neinfluențată de reducerea agenților de control al frecvenței

Angină severă sau agravarea funcției ventriculare stângi

Atac ischemic tranzitoriu sau accident vasculat cerebral

FA=fibrilație atrială.

a Tratamentul cu anticoagulante se va iniția precoce la toți pacienții adecvați pentru aceasta, în baza recomandării medicului specialist.

Recomandări privind abordarea integrată a îngrijirii

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se va lua în considerare o abordare integrată cu organizare structurată a îngrijirii și monitorizare pentru toți pacienții cu FA pentru a respecta principiile enunțate în ghid și pentru a reduce numărul de internări și mortalitatea.

IIa

B

Punerea pacienților într-un rol central în luarea deciziilor se va avea în vedere pentru a personaliza managementul la preferințele acestora și pentru a îmbunătăți complianța la terapia cronică.

IIa

C

FA=fibrilație atrială.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

Recomandări pentru stabilirea corectă a diagnosticului la pacienții cu FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Documentarea ECG este necesară pentru stabilirea diagnosticului de FA.

I

B

Se recomandă pentru toți pacienții cu FA o evaluare completă cardiovasculară, inclusiv un istoric precis, examinare clinică atentă și evaluarea afecțiunilor concomitente.

I

C

Se recomandă ecocardiografia transtoracică pentru toți pacienții cu FA pentru ghidarea managementului.

I

C

Monitorizarea ECG pe termen lung se va lua în considerare la pacienții selectați pentru a evalua gradul de adecvare al frecvenței cardiace la pacienții simptomatici și pentru a asocia simptoamele cu episoadele de FA.

IIa

C

FA=fibrilație atrială; ECG=electrocardiogramă.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

6. Terapia de prevenire a accidentului vascular cerebral la pacienții cu fibrilație atrială

Terapia cu anticoagulante orale (ACO) poate preveni majoritatea accidentelor cerebrale ischemice la pacienții cu FA și poate prelungi durata vieții. Se recomandă estimarea riscului de accident cerebral la pacienții cu FA în baza scorului de risc CHA2DS2-VASc (Tabelul 8). În general, pacienții fără factori de risc de accident cerebral nu au nevoie de ACO în timp ce pacienții cu scor CHA2DS2-VASc de 2 sau mai ridicat la bărbați și de 3 sau mai ridicat la femei vor resimți beneficiile clare ale terapiei cu ACO (Figura 4). Mulți pacienți cu un singur factor de risc clinic (adică, scor CHA2DS2-VASc de 1 pentru bărbați și de 2 pentru femei) vor beneficia, de asemenea de ACO, ajungând la un echilibru în ceea ce privește reducerea riscului de accident cerebral, riscului de hemoragie și preferința pacientului.

Tabelul 8. Factori de risc clinici pentru accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu și embolie sistemică raportați la scorul CHA2DS2-VASc

Factor de risc CHA2DS2-VASc

Puncte

Insuficiență cardiacă congestivă

Semne/simptome de insuficiență cardiacă sau dovezi obiective de fracție de ejecție ventriculară stângă redusă

+1

Hipertensiune

Tensiune arterială de repaus >140/90 mmHg în cel puțin două ocazii sau tratament antihipertensiv curent

+1

Vârsta de 75 de ani sau peste

+2

Diabet zaharat

Glicemie à jeun >125 mg/dL (7 mmol/L) sau tratament cu hipoglicemiante orale și/sau insulină

+1

Accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu sau tromboembolism anterior

+2

Afecțiune vasculară

Infarct miocardic, afecțiune arterială periferică sau placă aortică anterioară

+1

Vârsta 65-74 de ani

+1

Categorie sex (feminin)

+1


Prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienții cu FA

Figura 4. Prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienții cu FA

FA=fibrilație atrială; AAS=apendice atrial stâng; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; ACO=tratament cu anticoagulante orale; AVK=antagonist vitamina K.

a Insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta ≥75 de ani (2 puncte), diabet, accident vascular/atac ischemic tranzitoriu/embolism anterior (2 puncte), afecțiune vasculară, vârsta 65-74, sex feminin.

b Cuprinde femei fără alți factori de risc de accident cerebral.

c IIaB pentru femei doar cu un factor de risc suplimentar de accident cerebral.

d IB pentru pacienți cu valve cardiace mecanice sau stenoză mitrală.

S-au dezvoltat o serie de scoruri de risc de hemoragie, iar factorii de risc pentru hemoragie se suprapun frecvent cu acei factori de risc pentru accident vascular cerebral. Un scor ridicat de risc de hemoragie nu va rezulta în general în restricționarea ACO. Mai degrabă, factorii de risc de hemoragie vor fi identificați, iar factorii tratabili vor fi corectați (Tabelul 9).

Tabelul 9. Factori de risc modificabili și nemodificabili de hemoragie la pacienții sub tratament cu anticoagulante în baza scorurilor de risc de hemoragie

Factori de risc modificabili de hemoragie

Hipertensiunea (în special atunci când tensiunea arterială sistolică este mai ridicată de 160 mmHg)a,b,c

INR labil sau prag interval terapeutic <60%a la pacienții cărora li se administrează antagoniști de vitamină K

Medicația care predispune la hemoragie cum ar fi antiagregantele plachetare și antiinflamatoarele nesteroidienea,d

Excesul de alcool (≥8 băuturi/săptămână)a,b

Factori de risc potențial modificabili de hemoragie

Anemieb,c,d

Funcție renală afectatăa,b,c,d

Funcție hepatică afectatăa,b

Reducerea numărului de trombocite sau concentrație trombocitară redusăb

Factori de risc nemodificabili de hemoragie

Vârstae (peste 65 de ani)a (peste sau egală cu 75 de ani)b,c,d

Istoric de hemoragii majorea,b,c,d

Accident vascular cerebral anteriora,b

Afecțiune renală dependentă de dializă sau transplant de rinichia,c

Ciroză hepaticăa

Malignitateb

Factori geneticib

Factori de risc de hemoragie pe bază de biomarkeri

Troponină de mare sensibilitatee

Factor de diferențiere de creștere-15e

Creatinină serică/CLCr estimate

ABC=vârstă, biomarkeri, istoric clinic; ATRIA=AnTicoagulare și factori de Risc în fibrilația atrială; CLCr=clearence creatinină; HAS-BLED=hipertensiune, funcție renală/hepatică patologică (1 punct fiecare), accident cerebral, istoric sau predispoziție la hemoragie, INR labil, pacienți în vârstă (peste 65 de ani), asociere medicamente/alcool (1 punct fiecare); INR=raport normalizat internațional; ORBIT=Registrul de Rezultate pentru un Tratament mai bine documentat al fibrilației atriale; TTR=prag interval terapeutic; AVK=antagonist vitamina K.

a Derivat din scorul HAS-BLED.

b Derivat din scorul HEMORR2HAGES

c Derivat din scorul ATRIA.

d Derivat din scorul ORBIT.

e Derivat din scorul de hemoragie ABC.

Atât anticoagulantele antagoniste non-vitamină K (NOAC, apixaban, dabigatran, edoxaban, rivaroxaban) precum și antagoniștii de vitamină K sunt anticoagulante eficiente pentru prevenirea de accidente cerebrale în FA. La pacienții cu FA eligibili, se recomandă un NOAC ca preferință la inițierea terapiei cu antagoniști de vitamină K. NOAC nu se va utiliza la pacienții cu stenoză mitrală moderată-gravă sau valve cardiace mecanice. Testele cu NOAC au fost efectuate cu doze atent selectate, inclusiv reguli clare pentru reducerea dozei la pacienți cu afecțiuni renale (Tabelul 10).

Antiagregantele plachetare (spre exemplu, aspirină sau clopidogrel) sunt mai puțin eficiente decât anticoagulantele și nu sunt recomandate pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienții cu FA.

Ocluzia apendicelui atrial stâng (LAA) poate fi luată în considerare pentru cei cu contraindicații clare la terapia cu anticoagulante și excluderea chirurgicală a LAA poate fi efectuată simultan cu intervenția chirurgicală cardiacă sau ca o procedură independentă toracoscopică.

Recomandări pentru anticiparea riscului de hemoragie și de accident cerebral

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă scorul CHA2DS2-VASc pentru anticiparea riscului de accident cerebral la pacienții cu FA.

I

A

Se vor lua în considerare scorurile de risc de hemoragie la pacienții cu FA sub tratament cu anticoagulante pentru a identifica factorii de risc modificabili pentru hemoragii majore.

IIa

B

Biomarkeri cum ar fi troponina de sensibilitate mare și peptidele natriuretice de tip pro-B cu terminal N pot fi luate în considerare pentru a reduce considerabil riscul de hemoragie și accident cerebral la pacienții cu FA.

IIb

B

FA=fibrilație atrială; CHA2DS2-VASc=insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta peste sau egală cu 75 de ani (dublată), diabet, accident cerebral (dublat), afecțiune vasculară, vârsta 65-74 și sexul (feminin).

a Clasa de recomandare.

b Nivelul de dovezi.

Tabelul 10. Dozarea pentru NOAC în baza rezultatelor testelor de FAZĂ III

Dabigatran
(REL-LY)318,425

Rivaroxaban
(ROCKET-AF)320,426

Apixaban
(ARISTOTLE)319,427

Edoxaban
(ENGAGE AF-TIMI 48)321

Clearence renal

80%

35%

25%

50%

Număr de pacienți

18 113

14 264

18 201

21 105

Doză

150 mg sau 110 mg de două ori pe zi

20 mg o dată pe zi

5 mg de două ori pe zi

60 mg sau
30 mg o dată pe zi

Criterii de excludere pentru BRC

ClCr <30 mL/min

ClCr < 30 mL/min

Creatinină serică >2,5 mg/dL sau CrCl <25 mL/min

ClCr <30 mL/min

Dozare BRC

Niciuna

15 mg o dată pe zi dacă ClCr <30-49 mL/min

2,5 mg de două ori pe zi dacă creatinina serică ≥1,5 mg/dL plus vârsta ≥80 ani sau greutatea ≤60 kg

30 mg sau 15 mg o dată pe zi dacă ClCr <50 mL/min

Procent pacienți cu BRC

20% cu ClCr 30-49 mL/min

21% cu ClCr 30-49 mL/min

15% cu ClCr 30-50 mL/min

19% cu ClCr <50 mL/min

Reducerea accidentului cerebral și embolismului sistemic

Nicio interacțiune cu statusul BRC

Nicio interacțiune cu statusul BRC

Nicio interacțiune cu statusul BRC

Nu sunt disponibile

Reducere a hemoragiilor majore în comparație cu warfarina

Reducere a hemoragiilor majore cu dabigatran a fost mai mare la pacienții cu eGFR >80 mL/min, indiferent de doză

Hemoragie majoră similară

Reducere a hemoragiilor majore cu apixaban

Nu sunt disponibile

FA=fibrilație atrială; BRC=boală renală cronică; ClCr=clearence creatinină; GFR=rata filtrării glomerulare; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K.

Recomandări pentru prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienți cu FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Terapia cu anticoagulante orale pentru a preveni tromboembolismul se recomandă pentru toți pacienții bărbați cu FA cu scor CHA2DS2-VASc de 2 sau mai mare.

I

A

Terapia cu anticoagulante orale pentru a preveni tromboembolismul se recomandă pentru toate pacientele femei cu FA cu scor CHA2DS2-VASc de 3 sau mai mare.

I

A

Terapia cu anticoagulante orale pentru a preveni tromboembolismul se recomandă pentru toți pacienții bărbați cu FA cu scor CHA2DS2-VASc de 1, luând în considerare caracteristicile individuale și preferințele pacienților.

IIa

B

Terapia cu anticoagulante orale pentru a preveni tromboembolismul se recomandă pentru toate pacientele femei cu FA cu scor CHA2DS2-VASc de 2, luând în considerare caracteristicile individuale și preferințele pacienților.

IIa

B

Terapia cu antagoniști de vitamină K (INR 2,0-3,0 sau mai mare) se recomandă pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienții cu FA cu stenoză mitrală moderată-gravă sau valve cardiace mecanice.

I

B

Atunci când tratamentul cu anticoagulante orale se inițiază la un pacient cu FA care este eligibil pentru NOAC (apixaban, dabigatran, edoxaban sau rivaroxaban), se recomandă NOAC ca preferință față de un antagonist de vitamină K.

I

A

Atunci când pacienții sunt tratați cu un antagonist de vitamină K, pragul intervalului terapeutic (TTR) trebuie păstrat cât mai ridicat posibil și monitorizat îndeaproape.

I

A

Pacienții cu FA aflați deja sub tratament cu un antagonist de vitamină K pot fi luați în considerare spre a fi tratați cu NOAC dacă TTR nu este controlat bine în ciuda complianței bune sau dacă pacientul preferă astfel, fără contraindicații la NOAC (de ex., valvă prostetică).

IIb

A

Politerapia cu anticoagulante orale și inhibitori ai agregării plachetare sporesc riscul de hemoragie și se va evita la pacienții cu FA fără altă indicație pentru inhibarea agregării plachetare.

III (pericol)

B

La pacienții bărbați sau femei cu FA fără factori de risc suplimentari de accident cerebral, nu se recomandă tratamentul cu anticoagulante sau antiagregante plachetare pentru prevenirea accidentului cerebral.

III (pericol)

B

Nu se recomandă monoterapia cu antiagregante plachetare pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienți cu FA, indiferent de riscul de accident cerebral.

III (pericol)

A

Nu se recomandă NOAC (apixaban, dabigatran, edoxaban și rivaroxaban) la pacienții cu valve cardiace mecanice (Nivel de dovadă B) sau stenoză mitrală moderată-gravă (nivel de dovadă C).

III (pericol)

B

C

FA=fibrilație atrială; CHA2DS2-VASc=insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta peste sau egală cu 75 de ani (dublată), diabet, accident cerebral (dublat), afecțiune vasculară, vârsta 65-74 și sexul (feminin); INR=raport normalizat internațional; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; ACO=terapie cu anticoagulante orale; TTR=prag interval terapeutic; AVK=antagonist vitamină K.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

6.1 Ocluzia și excluderea apendicelui atrial stâng

Recomandări pentru ocluzia și excluderea AAS

Recomandări

Clasaa

Nivelb

După ocluzia sau excluderea chirurgicală a AAS, se recomandă continuarea tratamentului cu anticoagulante la pacienții cu risc de FA pentru prevenirea accidentului cerebral.

I

B

Ocluzia AAS poate fi considerată pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienți cu FA și cu contraindicații pentru tratament pe termen lung cu anticoagulante (de ex., cei cu hemoragie anterioară care a pus în pericol viața fără o cauză reversibilă).

IIb

B

Ocluzia sau excluderea chirurgicală a AAS poate fi considerată pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienții cu FA supuși unei operații pe cord.

IIb

B

Ocluzia sau excluderea chirurgicală a AAS poate fi considerată pentru prevenirea accidentului cerebral la pacienții supuși unei operații toracoscopice.

IIb

B

FA=fibrilație atrială; AAS=apendice atrial stâng.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

6.2 Prevenirea secundară a accidentului cerebral și tratamentul cu anticoagulante după o hemoragie intracerebrală

Cei mai importanți factori de risc de accident cerebral la pacienții cu FA sunt vârsta avansată și un accident cerebral sau atac ischemic tranzitoriu anterior, iar cel mai ridicat risc de accident cerebral recurent este faza precoce a unui prim accident cerebral. Inițierea ACO la pacienții cu FA după un accident cerebral sau atac ischemic tranzitor acut și după excluderea unei hemoragii cerebrale trebuie să echilibreze riscul dintre hemoragia intracraniană și accidentul cerebral (Figura 5). Un algoritm de decizii multidisciplinare pentru inițierea sau reluarea ACO la pacienții cu FA cu hemoragie intracraniană este descris în Figura 6.

Figura 5

Figura 5. Inițierea sau continuarea terapiei cu anticoagulante la pacienții cu FA după un accident cerebral sau un atac ischemic tranzitor. Această abordare se bazează pe opinia comună mai degrabă decât pe date preconizate.

FA=fibrilație atrială; CT=tomografie computerizată; MRI=imagistică prin rezonanță magnetică; NIHSS=scara de gravitate de accident cerebral al Institutelor Naționale de Sănătate (disponibilă la http://www.strokecenter.org/wp-content/uploads/2011/08/NIH_Stroke_Scale.pdf) ACO=terapie cu anticoagulante orale; AIT=atac ischemic tranzitor.

Figura 6

Figura 6. Inițierea sau reluarea tratamentului cu anticoagulante la pacienții cu FA după o hemoragie intracraniană. Această abordare se bazează pe opinii comune și date retrospective. La toți pacienții, este necesară o evaluare de către o comisie multidisciplinară înainte de tratament (doctor/neurolog pentru accidente cerebrale, cardiolog, neuroradiolog și neurochirurg).

FA=fibrilație atrială; AAS=apendice atrial stâng; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; ACO=terapie cu anticoagulante orale; PCI=intervenție coronară percutanată; AVK=antagonist vitamina K.

Recomandări pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale secundare

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Tratamentul anticoagulant cu heparină sau HGMM imediat după un accident cerebral ischemic nu se recomandă la pacienții cu FA.

III (pericol)

A

La pacienții care au suferit un AIT sau accident cerebral sub tratament cu anticoagulante, se va evalua și optimiza complianța la tratament.

IIa

C

La pacienții care suferă un accident cerebral ischemic moderat-grav sub tratament cu anticoagulante, medicația cu anticoagulante va fi întreruptă timp de 3-12 zile în baza unei evaluări multidisciplinare a riscului de hemoragie sau de accident cerebral acut.

IIa

C

La pacienții cu FA care au suferit un accident cerebral, se va lua în considerare aspirina pentru prevenirea unui al doilea accident cerebral până la inițierea sau reluarea tratamentului cu anticoagulante orale.

IIa

B

Nu se recomandă tromboliză sistemică cu rtPA dacă INR depășește 1.7 (sau pentru pacienții cărora li se administrează dabigatran, dacă aPTT este în afara intervalului normal)

III (pericol)

C

Se recomandă NOAC ca preferință față de AVK sau aspirină la pacienții cu FA cu accident cerebral anterior.

I

B

După AIT sau accident cerebral, nu se recomandă politerapia cu anticoagulante și antiagregante plachetare.

III (pericol)

B

După o hemoragie intracraniană, tratamentul cu anticoagulante orale la pacienții cu FA poate fi reinițiat după 4-8 săptămâni cu condiția tratării sau controlării cauzei hemoragiei sau factorului de risc relevant.

IIb

B

FA=fibrilație atrială; aPTT=timp de tromboplastină parțial activat; INR=raport normalizat internațional; HGGM=heparină cu greutate moleculară mică; NOAC=anticoagulant oral antagonsit non-vitamină K; rtPA=activator plasminogen recombinant de țesut; AIT=atac ischemic tranzitor; AVK=antagonist vitamina K.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

6.3 Hemoragia la pacienții sub anticoagulante orale cu fibrilație atrială

Minimalizarea factorilor de risc ale hemoragiei tratabile (Tabelul 9) pare esențială în a reduce rata de hemoragie sub ACO (anticoagulante orale). Aceasta cuprinde:

  1. Controlul tensiunii arteriale conform ghidului curent pentru hipertensiune.
  2. Evaluarea evenimentelor de hemoragie anterioare; la pacienții a căror sursă de hemoragie a fost identificată și corectată, ACO poate fi reinițiată.
  3. Realizarea unui TTR ridicat sub AVK sau dozarea adecvată a NOAC evaluată în teste clinice, luând în considerare funcția renală, vârsta și greutatea.
  4. Evitarea excesului de alcool.
  5. Reducerea căderilor; cu toate acestea, ACO va fi întreruptă numai la pacienții care suferă de căderi incontrolabile grave (de ex., epilepsie sau atrofie multisistemică avansată cu căderi pe spate) sau la pacienții selectați cu demență atunci când complianța și conformitatea nu pot fi asigurate de către un asistent medical.
  6. Atunci când este necesară întreruperea ACO, formarea unei ”punți” cu heparină nu pare a fi benefică, exceptând pacienții cu valve cardiace mecanice.

Chiar și cu un management optim, hemoragiile apar, iar cadrele sanitare trebuie să fie pregătite pentru a le gestiona. O schemă pentru a gestiona cazurile de hemoragie la pacienții sub ACO este descrisă în Figura 7.

Managementul unei hemoragii active la pacienții sub tratament cu anticoagulante.

Figura 7. Managementul unei hemoragii active la pacienții sub tratament cu anticoagulante. Instituțiile vor avea o procedură stabilită în vigoare.

PPC=plasmă congelată proaspătă; INR=raport normalizat internațional; i.v.=intravenos; NOAC=anticoagulant oral antagonsit non-vitamină K; CCP=concentrați complecși de protrombină; AVK=antagonist de vitamina K.

Recomandări privind managementul hemoragiilor

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Controlul tensiunii arteriale la pacienții sub anticoagulante cu hipertensiune va fi luat în considerare pentru a reduce riscul de hemoragie.

IIa

B

Atunci când se folosește dabigatran, poate fi luată în considerare o doză redusă (110 mg de două ori pe zi) la pacienții de 75 ani sau de vârstă mai înaintată pentru a reduce riscul de hemoragie.

IIb

B

La pacienții cu risc mare de hemoragie gastrointestinală, se va prefera un VKA sau un alt preparat NOAC în detrimentul dabigatran 150 mg de două ori pe zi zilnic, rivaroxaban 20 mg o dată pe zi sau edoxaban 60 mg o dată pe zi.

IIa

B

Se vor lua în considerare consilierea și tratamentul necesar pentru evitarea consumului de alcool la toți pacienții cu FA avuți în vedere pentru ACO.

IIa

C

Testarea genetică înainte de inițierea terapiei AVK nu se recomandă.

III (nici un beneficiu)

B

Se va lua în considerare reinițierea ACO după o hemoragie pentru toți pacienții eligibili de către o echipă de FA multi-disciplinară, luând în considerare diferite anticoagulante și intervenții de prevenire ale accidentelor cerebrale, managementul îmbunătățit al factorilor care contribuie la hemoragie și riscul de accident cerebral.

IIa

B

La pacienții cu FA cu evenimente de hemoragie activă gravă, se recomandă întreruperea terapiei ACO până la soluționarea cauzei hemoragiei.

I

C

FA=fibrilație atrială; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; ACO=tratament cu anticoagulante orale; AVK=antagonist vitamina K.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

6.4 Politerapia cu anticoagulante orale și antiagregante plachetare

Administrarea asociată de ACO cu antiagregante plachetare, în special politerapie cu 3 medicamente, sporește riscul absolut de hemoragie majoră. Monoterapia cu ACO și nu în asociere cu antiagregante plachetare se recomandă la pacienții cu FA cu CAD stabil. La pacienții tratați pentru ACS (Figura 8) și la cei care primesc un stent coronarian (Figura 9), se recomandă o politerapie cu trei medicamente pe termen scurt cu ACO, clopidogrel și aspirină.

Figura 8

Figura 8. Tratament cu antiagregante plachetare după un SCA la pacienții cu FA care necesită terapie cu anticoagulante

SCA=sindrom coronarian acut; FA=fibrilație atrială; ACO=terapie cu anticoagulante orale (folosind anatogoniști de vitamină K sau anticoagulante orale antagoniști non-vitamină K); PCI=intervenție coronară percutanată.

a Dubla terapie cu 2 medicamente cu ACO și aspirină sau clopidogrel poate fi luată în considerare la pacienții selectați în special pentru cei care nu primesc un stent sau pentru cei cu un timp mai mare de la evenimentul indice.

b ACO plus o singură substanță antiagregant plachetar.

c Dubla terapie cu ACO și un antiagregant plachetar (aspirină sau clopidogrel) poate fi luată în considerare la pacienții cu risc ridicat de evenimente coronariene.

Figura 9

Figura 9. Tratament cu antiagregante plachetare la pacienții cu FA care necesită anticoagulante

SCA=sindrom coronarian acut; FA=fibrilație atrială; ACO=terapie cu anticoagulante orale (folosind anatogoniști de vitamină K sau anticoagulante orale antagoniști non-vitamină K); PCI=intervenție coronară percutanată

a Dubla terapie cu 2 medicamente cu ACO și aspirină sau clopidogrel poate fi luată în considerare la pacienții selectați.

b ACO plus o singură substanță antiagregant plachetar. cDubla terapie cu 2 medicamente cu ACO și o substanță antiagregant plachetar (aspirină sau clopidogrel) poate fi luată în considerare la pacienții cu risc ridicat de evenimente coronariene.

Recomandări privind politerapia cu anticoagulante orale și antiagregante plachetare

Recomandări

Clasaa

Nivelb

După implantarea selectivă cu stent pentru afecțiuni stabile ale arterei coronare la pacienții cu FA cu risc de accident cerebral, se va lua în considerare o politerapie cu trei medicamente cu aspirină, clopidogrel și un anticoagulant oral timp de 1 lună pentru a preveni evenimentele ischemice cerebrale sau coronare recurente.

IIa

B

După un SCA cu implantare de stent la pacienții cu FA cu risc de accident cerebral, se va lua în considerare o politerapie cu trei medicamente cu aspirină, clopidogrel și un anticoagulant oral timp de 1-6 luni pentru a preveni evenimentele ischemice cerebrale sau coronare recurente.

IIa

C

După un SCA fără implantare de stent la pacienții cu AF cu risc de accident cerebral, se va lua în considerare o politerapie cu două medicamente cu aspirină sau clopidogrel și un anticoagulant oral timp de 12 luni pentru a preveni evenimentele ischemice cerebrale sau coronare recurente.

IIa

C

Durata terapiei antiagregante plachetare în asociere în special politerapia cu trei medicamente, trebuie să se întindă pe o perioadă limitată, echilibrând riscul estimat de evenimente coronare recurente și de hemoragie.

IIa

B

Poate fi luată în considerare o politerapie cu două substanțe cu orice anticoagulant oral plus clopidogrel 75 mg/zi ca alternativă la o politerapie inițială cu trei medicamente cu aspirină la pacienții selectați.

IIb

C

SCA=sindrom coronarian acut; FA=fibrilație atrială;

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

7. Terapia de control a frecvenței cardiace în FA

Controlul frecvenței acut (Figura 10) sau pe termen lung (Figura 11) poate fi realizat cu beta-blocante, digoxină, blocanții canalului de calciu diltiazem și verapamil sau printr-o politerapie (Tabelul 11). Ținta optimă a frecvenței cardiace pentru pacienții cu FA este neclară, însă dovezile sugerează că un control tolerant al frecvenței (frecvență cardiacă <110 bătăi/minut în repaus) reprezintă o abordare inițială acceptabilă doar dacă simptomele necesită un control mai strict al frecvenței. Se va evita bradicardia.

Beta-blocantele sunt deseori medicamentele de primă elecție pentru controlul frecvenței deși, chiar la pacienții cu HFrEF, nu există niciun beneficiu de prognostic privind FA. Verapamil sau diltiazem sunt medicamente potrivite pentru controlul frecvenței la pacienții cu FA cu FEVS ≥40% și s-a constatat că acestea reduc simptomele. Glicozidele cardiace cum ar fi digoxina și digitoxina au o bază limitată privind dovezile, dar par eficiente în controlul frecvenței fără efecte măsurabile asupra mortalității. Ablația nodului atrioventricular/fasciculului His poate controla eficient frecvența ventriculară atunci când medicamentele nu reușesc aceasta, dar necesită implantul unui stimulator cardiac permanent. La pacienții foarte grav bolnavi și la cei cu funcție sistolică grav afectată a VS, amiodarona intravenos reprezintă de asemenea o opțiune, iar cardioversia de urgență va fi întotdeauna luată în considerare pentru pacienții cu stare instabilă.

Controlul acut al frecvenței cardiace în FA

Figura 10. Controlul acut al frecvenței cardiace în FA

Vezi Tabelul 10 pentru dozarea medicației. Digitoxina este o alternativă adecvată la digoxină, atunci când este disponibilă.

FA=fibrilație atrială; bpm=bătăi per minut; FEVS=fracție de ejecție ventriculară stângă.

Controlul pe termen lung al frecvenței cardiace în FA

Figura 11. Controlul pe termen lung al frecvenței cardiace în FA

Vezi Tabelul 11 pentru dozarea medicației. Digitoxina este o alternativă adecvată la digoxină, atunci când este disponibilă.

FA=fibrilație atrială; bpm=bătăi per minut; FEVS=fracție de ejecție ventriculară stâng.

Tabelul 11. Terapia de control a frecvenței în fibrilația atrială

Terapie

Control acut i.v. al frecvenței

Control oral pe termen lung al frecvenței

Profil efecte secundare

Comentarii

Betablocantea

Bisoprolol

Nu este disponibil

1,25-20 mg o dată pe zi sau împărțit

Cele mai comune simptome adverse raportate sunt letargie, dureri de cap, edem periferic, simptome tract superior respirator, deranjament gastrointestinal și amețeală. Efecte adverse includ bradicardie, bloc atrioventricular și hipotensiune.

Bronhospasmul este rar – în caz de astm, recomandați substanțe selective beta-1 (evitați carvedilol). Contraindicate în insuficiență cardiacă acută și istoric de bronhospasm sever.

Carvedilol

Nu este disponibil

3,125-50 mg de două ori pe zi

Metoprolol

2,5-10 mg bolus i.v. (repetat după cum este necesar)

100-200 mg doză zilnică totală (conform cu preparatul)

Nebivolol

Nu este disponibil

2,5-10 mg o dată pe zi sau în prize.

Esmolol

0,5 mg bolus i.v. peste 1 min; apoi 0,05-0,25 mcg/kg/min

Blocați ai canalelor de calciu

Diltiazem

15-25 mg bolus i.v. (repetat după cum este necesar)

60 mg de 3 ori pe zi până la 360 mg doză zilnică totală (120-360 mg o dată pe zi eliberare modificată)

Cele mai comune simptome adverse raportate sunt amețeală, indispoziție, letargie, dureri de cap, val de căldură, deranjament gastrointestinal și edem. Efecte adverse includ bradicardie, bloc atrioventricular și hipotensiune (este posibilă hipotensiune prelungită cu verapamil).

A se utiliza cu grijă în asociere cu betablocantele. Reduceți doza în afectarea hepatică și începeți cu doză mai redusă în afectarea renală. Contraindicat în insuficiență VS cu congestie pulmonară sau FEVS <40%.

Verapamil

2,5-10 mg bolus i.v. (repetat după cum este necesar)

40-120 mg de 3 ori pe zi (120-480 mg o dată pe zi eliberare modificată)

Glicozide cardiace

Digoxină

0,5 mg bolus i.v. (0,75-1,5 mg peste 24 ore în doze divizate)

0,0625-0,25 mg doză zilnică

Cele mai comune simptome adverse raportate sunt deranjament gastrointestinal, amețeală, vedere încețoșată, dureri de cap și mâncărimi. În stări toxice (nivele de ser >2 ng/mL), digoxina este proaritmică și poate agrava insuficiența cardiacă în special cu hipopotasemie coexistentă.

Nivele ridicate de plasmă asociate cu risc mărit de deces. Verificați funcția renală înainte de inițierea terapiei și adaptați doza la pacienți cu BRC. Contraindicate la pacienți cu căi accesorii, tahicardie ventriculară și cardiomiopa

Digitoxină

0,4-0,6 bolus i.v.

0,05-0,3 mg doză zilnică

Indicații specifice

Amiodaronă

300 mg i.v diluat în 250 mL 5% dextroză peste 30-60 min (de preferat prin canula venoasă centrală)a

200 mg zilnic

Hipotensiune, bradicardie, greață, prelungire QT, toxicitate pulmonară, depigmentarea pielii, disfuncție tiroidiană, depuneri pe cornee și reacție cutanată cu extravazare.

Sugerat ca terapie adjuvantă la pacienții unde controlul bătăilor inimii nu poate fi realizat folosind politerapia.

FA=fibrilație atrială; BRC=afecțiune renală cronică; VS=ventricul stâng; FEVS=fracție de ejecție ventriculară stânga.

a Un număr de alte betablocante este disponibil dar nu se recomandă ca terapie specifică de control al frecvenței în FA. Acestea sunt atenolol (25-100 mg o dată pe zi cu un timp de înjumătățire biologic scurt), propranolol (neselectiv, 1 mg peste 1 min și repetare până la 3 mg la intervale de 2 min (acut) sau 10-40 mg de 3 ori pe zi (pe termen lung)) sau labetalol (neselectiv, 1-2 mg/min (acut)).

b În cazul tratamentului neîntrerupt cu amiodaronă, continuați cu 900 mg i.v. peste 24 ore diluat în 500-1000 mL prin canula venoasă centrală.

Recomandări privind controlul frecvenței

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă betablocante, digoxină, diltiazem sau verapamil pentru controlul bătăilor cardiace la pacienți cu FA cu FEVS ≥40%.

I

B

Se recomandă betablocante și/sau digoxină pentru controlul bătăilor cardiace la pacienți cu FA cu FEVS <40%.

I

B

Se va lua în considerare o politerapie ce constă din diferite medicamente pentru controlul frecvenței cardiace dacă un singur medicament nu realizează ținta necesară de frecvență.

IIa

C

La pacienții cu instabilitate hemodinamică sau FEVS grav afectată, amiodarona poate fi luată în considerare pentru controlul acut al frecvenței cardiace.

IIb

B

La pacienții cu FA permanentă (adică atunci când nu se plănuiește restabilirea ritmului sinusal), medicamentele antiaritmice nu sunt recomandate ca rutină pentru controlul frecvenței.

III (pericol)

A

O valoare a frecvenței cardiace în repaus <110 bpm (adică control tolerant al frecvenței) trebuie luată în considerare ca țintă inițială de control a frecvenței pentru terapia de control a frecvenței.

IIa

B

Se vor lua în considerare strategii de control ale ritmului mai degrabă decât de control al frecvenței ca management preferat pentru FA pre-existentă și FA în timpul sarcinii.

IIa

C

Se va lua în considerare ablația nodului atrioventricular pentru a controla frecvența cardiacă la pacienții care nu au răspuns sau nu au tolerat terapia intensivă de control al ritmului și frecvenței, acceptând faptul că acești pacienți vor fi dependenți de stimulatoare cardiace.

IIa

B

FA=fibrilație atrială; bpm=bătăi per minut; FEVS=fracție de ejecție ventriculară stânga.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi. Digitoxina este o alternativă adecvată la digoxină, atunci când este disponibilă. La pacienții cu HFrEF (FEVS <40%), betablocantele recomandate sunt bisoprolol, carvedilol, metoprolol cu efect retard și nebivolol.

8. Terapia de control a ritmului în FA

Restabilirea și menținerea ritmului sinusal este parte integrantă a managementului FA cu scopul de a ameliora simptomele aferente FA la pacienții eligibili. Testele în desfășurare trebuie raportate înainte de a face comentarii asupra beneficiilor unei terapii de control a ritmului, în afară de ameliorarea simptomelor.

8.1 Restabilirea acută a ritmului sinusal

Cardioversia electrică este o tehnică utilă pentru controlul ritmului, în special în situații acute și la pacienții simptomatici cu FA cronică (Figura 12). Medicamentele antiaritmice (AAD) aproximativ dublează rata de conversie la ritmul sinusal în comparație cu grupul placebo.

Acestea pot fi utilizate pentru cardioversie fără sedare (Tabelul 12) inclusiv managementul „cu pilule în buzunar”. Ablația cu catater, ablația chirurgicală sau o politerapie/terapie hibridă este deseori eficientă atunci când AAD nu este eficientă și poate fi un tratament de primă elecție pentru pacienții eligibili.

Pacienții care sunt în FA mai mult de 48 de ore vor trebuie să înceapă ACO cu cel puțin 3 săptămâni înainte de cardioversie și trebuie să-l continue timp de 4 săptămâni după (sau pe termen nedeterminat dacă sunt prezenți factori de risc de accident cerebral). Se poate realiza o ecocardiografie transesofagiană pentru a exclude un cheag atrial dacă este necesară o cardioversie timpurie.

Managementul de control al ritmului pentru FA cu debut recent

Figura 12. Managementul de control al ritmului pentru FA cu debut recent

FA=fibrilație atrială; HFmrEF=insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție moderat diminuată; HFpEF=insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată; HFrEF=insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă; HVS=hipertrofie ventriculară stângă.

a Ibutilida nu va fi utilizată la pacienți cu interval QT lung.

Tabelul 12. Medicamente antiaritmice pentru cardioversie farmacologică

Medicament

Cale

Prima doză

Doza următoare

Riscuri

Flecainida

Per os


IV

200-300 mg


1,5-2 mg/kg în 10 minute

Nu este disponibilă


Hipotensiune, flutter atrial cu conducere 1:1, prelungire QT

A se evita la pacienții cu BCI și/sau afecțiuni cardiace structurale semnificative.


Amiodarona

IVa

5-7 mg/kg în 1-2 ore

50 mg/oră până la un max de 1,0 gr în 24 ore

Flebită, hipotensiune, bradicardie/bloc AV. Va încetini frecvența ventriculară. Conversie întârziată la ritm sinusal (8-12 ore)

Propafenona

IV

Per os

1,5-2 mg/kg în 10 minute

450-600 mg

Hipotensiune, flutter atrial cu conducere 1:1, prelungire QRS (ușoară).

A se evita la pacienții cu BCI și/sau afecțiuni cardiace structurale semnificative.

Ibutilidab

IV

1 mg în 10 minute

1 mg în 10 minute după așteptare 10 min

Prelungire QT, tahicardie ventriculară polimorfică/torsadă de vârfuri (3-4% din pacienți). Va înceta frecvența ventriculară. A se evita la pacienții cu prelungire QT, hipopotasemie, HVS gravă sau fracție de ejecție scăzută.

Vernakalant

IV

3 mg/kg în 10 minute

2 mg/kg în 10 min după așteptare 15 min

Hipotensiune, aritmii ventriculare nesusținute, prelungire QT și QRS.

A se evita la pacienți cu TAS <100 mmHg, SCA recent (mai puțin de 30 zile), insuficiență cardiacă de clasa III și IV NYHA, prelungire interval QT (necorectat QT >440 ms) și stenoză aortică severă.

SCA=sindrom coronarian acut; BCI=boală cardiacă ischemică; IV=intravenos; HVS=hipertrofie ventriculară stânga; NYHA=Asociația Cardiacă New York.

a Utilizarea unui vas periferic mare și trecere la amiodaronă oral în 24 de ore de administrare IV (sistem venos central);

b Ibutilida este disponibilă numai în țările europene selectate.

8.2 Tratamentul medicamentos antiaritmic pe termen lung

Utilizarea pe termen lung de AAD va lua în considerare următoarele:

  1. Scopul tratamentului este de a reduce simptoamele aferente FA.
  2. Eficiența AAD de a menține ritmul sinusal este modestă.
  3. AAD de succes din punct de vedere clinic poate reduce, mai degrabă decât să elimine recurența FA.
  4. Dacă un AAD „nu are succes“, un răspuns acceptabil clinic poate fi realizat cu alt medicament.
  5. Proaritmia indusă medicamentos sau efectele secundare extra-cardiace induse meddicamentos sunt frecvente.
  6. Considerațiile de siguranță, mai degrabă decât de eficacitate vor prima în ceea ce privește alegerea AAD.

Pentru a reduce riscul de efecte secundare, o durată mai scurtă de AAD pare dezirabilă, de exemplu după cardioversie sau ablație. Utilizarea pe termen mai lung trebuie să ia în considerare cu atenție profilul de siguranță al fiecărui AAD și caracteristicile pacientului (Figura 13). O analiză minuțioasă a schimbărilor ECG în timpul inițierii de AAD (intervale PR, QRS și QT) poate identifica pacienții cu risc de proaritmie indusă medicamentos (Tabelul 13). AAD nu va fi utilizată la pacienții cu prelungire QT existentă sau la cei cu disfuncție semnificativă de nod atrioventricular sau sinoatrial care nu au un stimulator cardiac implantat.

Ablația cu catater este indicată pentru a ameliora simptomele FA la pacienți cu recurențe simptomatice de FA pe AAD sau ca alternativă la AAD la pacienții selectați cu FA paroxistică simptomatică, efectuată în centre experimentate de către echipe instruite în mod adecvat. Pentru a minimaliza complicațiile periprocedurale (Tabelul 13), pacienții vor fi supuși unei ablații FA sub ACO continuă. Pacienții cu recurențe de FA pe câteva AAD și/sau după ablația cu catater vor fi supuși dezbaterilor de către o Echipă Cardiacă FA.

Managementul afecțiunilor cardiovasculare concomitente poate reduce de asemenea povara simptoamelor de FA și facilitează menținerea ritmului sinusal, inclusiv scăderea ponderală, controlul tensiunii arteriale, tratamentul pentru insuficiența cardiacă și exerciții moderate. Inhibitorii ECA, BRA și betablocantele reduc FA cu debut recent la pacienții cu afecțiuni cardiace structurale.

Inițierea terapiei de control a ritmului la pacienți simptomatici

Figura 13. Inițierea terapiei de control a ritmului la pacienți simptomatici

FA=fibrilație atrială; HVS=hipertrofie ventriculară stângă

a Sotalolul necesită o evaluare atentă a riscului proaritmic.

b Ablația cu cateter va izola venele pulmonare și poate fi efectuată folosind catetere cu radiofrecvență sau cu criobalon.

c Ablația cu cateter ca terapie de elecție este de obicei rezervată pentru pacienți cu insuficiență cardiacă cu tahicardiomiopatie.

d Amiodarona nu este o terapie de primă elecție la mulți pacienți din cauza efectelor sale secundare extracardiace.

Recomandări pentru terapia de control a ritmului

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Recomandări generale

Terapia de control a ritmului este indicată pentru ameliorarea simptomelor la pacienții cu FA.

I

B

Managementul factorilor de risc cardiovascular și evitarea factorilor declanșatori ai FA se vor lua în considerare la pacienții supuși terapiei de control a ritmului pentru a facilita menținerea ritmului sinusal.

IIa

B

Cu excepția FA asociată cu instabilitate hemodinamică, elecția dintre cardioversie electrică și farmacologică va fi ghidată de preferințele pacientului și medicului.

IIa

C

Cardioversia FA

Se recomandă cardioversia electrică a FA la pacienții cu instabilitate hemodinamică acută pentru a restabili rapid debitul cardiac.

I

B

Se recomandă cardioversia FA (fie electrică sau farmacologică) la pacienții simptomatici cu FA persistentă sau persistentă pe termen lung ca parte a terapiei de control a ritmului.

I

B

Se va lua în considerare pre-tratamentul cu amiodaronă, flecainidă, ibutilidă sau propafenonă pentru a spori reușita cardioversiei electrice și pentru a preveni FA recurentă.

IIa

B

La pacienții fără istoric de afecțiuni cardiace structurale sau ischemice, se recomandă flecainida, propafenona sau vernakalant pentru cardioversia farmacologică a FA cu debut recent.

I

A

La pacienții fără istoric de afecțiuni cardiace structurale sau ischemice, se va lua în considerare ibutilida pentru conversia farmacologică a AF.

IIa

B

La pacienții selectați cu FA cu debut recent și fără afecțiuni cardiace structurale sau ischemice semnificative, se va lua în considerare o singură doză per os de flecainidă sau propafenonă (abordarea ”pilulă în buzunar”) pentru cardioversia făcută de pacient, în urma unei evaluări de siguranță.

IIa

B

La pacienții cu afecțiuni cardiace structurale sau ischemice, se recomandă amiodarona pentru cardioversia FA.

I

A

Vernakalant poate fi considerat ca o alternativă la amiodaronă pentru conversia farmacologică a FA la pacienții fără hipotensiune, insuficiență cardiacă gravă sau afecțiuni cardiace structurale grave (în special stenoză aortică).

IIb

B

Prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienții supuși cardioversiei FA

Tratamentul anticoagulant cu heparină sau un NOAC va fi inițiat cât mai curând posibil înainte de fiecare cardioversie a FA sau flutter atrial.

IIa

B

Pentru cardioversia FA /flutterului atrial, se recomandă o terapie anticoagulantă eficientă timp de minim 3 săptămâni.

I

B

Se recomandă ecocardiografie transesofagiană (ETE) pentru a exclude trombul intracardiac ca o alternativă la tratamentul anticoagulant preprocedural atunci când se planifică o cardioversie precoce.

I

B

Se poate efectua o cardioversie precoce fără ETE la pacienții cu o durată definită de FA <48 ore.

IIa

B

La pacienții cu risc de accident cerebral, terapia cu anticoagulante va fi continuată pe termen lung după cardioversie conform cu recomandările pe termen lung ale tratamentului cu anticoagulante, indiferent de metoda de cardioversie sau menținere aparentă a ritmului sinusal. La pacienții fără factori de risc de accident cerebral, se recomandă terapia anticoagulantă timp de 4 săptămâni după cardioversie.

I

B

La pacienții la care se identifică tromb la ETE, se recomandă o anti-coagulare eficientă pentru cel puțin 3 săptămâni

I

C

O ETE repetată pentru tratarea trombului va fi considerată înainte de cardioversie.

IIa

C

AAD pentru menținerea pe termen lung a ritmului sinusal/prevenirea FA recurentă

Selecția de AAD trebuie să fie evaluată cu atenție, luând în considerare prezența de comorbidități, riscul cardiovascular și potențialul pentru proaritmie gravă, efecte toxice extracardiace, preferințele pacientului și intensitatea simptomelor.

I

A

Se recomandă dronedaronă, flecainidă, propafenonă și sotalol pentru prevenirea FA simptomatice recurentă la pacienții cu funcție ventriculară stângă normală și fără hipertrofie ventriculară stângă patologică.

I

A

Dronedarona se recomandă pentru prevenirea FA simptomatice recurentă la pacienții cu afecțiune arterială coronară stabilă și fără insuficiență cardiacă.

I

A

Amiodarona se recomandă pentru prevenirea FA simptomatice recurentă la pacienții cu insuficiență cardiacă.

I

B

Amiodarona este mai eficientă în prevenirea recurențelor de FA decât alte AAD, dar efectele toxice extracardiace sunt comune și se exacerbează odată cu trecerea timpului. Din acest motiv, alte AAD trebuie luate în considerare mai întâi.

IIa

C

Pacienții supuși terapiei cu AAD vor fi evaluați periodic pentru confirmarea eligibilității acestora pentru tratament.

IIa

C

Se va lua în considerarea înregistrarea ECG în timpul inițierii terapiei cu AAD pentru a monitoriza frecvența cardiacă, detectarea prelungirii intervalelor QRS și QT și apariția unui bloc AV.

IIa

B

Nu se recomandă terapia AAD la pacienți cu interval QT prelungit (>0.5 s) sau la cei cu afectare semnificativă de nod sinoatrial sau disfuncție de nod AV care nu au un stimulator cardiac permanent.

III (pericol)

C

Adăugarea stimulării în caz de bradicardie de cauză atrială la tratamentul medicamentos care induce sau exacerbează disfuncția nodului sinusal ar trebui luată în considerare pentru a permite continuarea terapiei AAD la pacienții care nu pot fi supuși sau la care nu este indicată o ablație FA.

IIa

B

Continuarea AAD dincolo de perioada imediat urmatoare ablatiei pentru FA ar trebui luată în considerare pentru mentinerea ritmului sinusal cand recurentele sunt probabile.

IIa

B

Efecte antiaritmice ale medicamentelor non-antiaritmice

IECA, BRA și betablocantele vor fi luate în considerare pentru prevenirea FA cu debut recent la pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă.

IIa

A

IECA și BRA vor fi luate în considerare pentru prevenirea FA cu debut recent la pacienții cu hipertensiune, în special cu hipertrofie VS.

IIa

B

Pre-tratamentul cu IECA sau BRA poate fi luat în considerare la pacienții cu FA recurentă care sunt supuși cardioversiei electrice și care primesc terapie cu medicamente antiaritmice.

IIb

B

Nu se recomandă BRA sau IECA pentru prevenirea secundară de FA paroxistică la pacienții cu afecțiune cardiacă ușoară sau fără afecțiune cardiacă de bază.

III (niciun beneficiu)

B

AAD=medicament antiaritmic; IECA=inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei; FA=fibrilație atrială; BRA=blocant receptor de angiotensină; AV=atrioventricular; CHA2DS2-VASc=insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta ≥75 ani (dublat), diabet, accident vascular cerebral (dublat), afecțiune vasculară, vârsta 65-74 și sex (feminin); ECG=electrocardiogramă; VS=ventriculară stângă; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; ETE=ecocardiografie transesofagiană.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

Tabelul 13. Complicații aferente ablației cu cateter în FA

Gravitate complicație

Tip complicație

Rata

Complicații care pun în pericol viața

Deces periprocedural

<0,2%

Rănire esofag (perforare/fistulă)a

<0,5%

Accident cerebral periprocedural (inclusiv AIT/embolie gazoasă

<1%

Tamponadă cardiacă

1-2%

Complicații grave

Stenoză vene pulmonare

<1%

Paralizie persistentă a nervului frenic

1-2%

Complicații vasculare

2-4%

Alte complicații grave

≈1%

Alte complicații minore sau moderate

1-2%

Semnificație necunoscută

Embolism cerebral asimptomatic (infarct silențios)b

5-20%

Expunere la radiații

FA=fibrilație atrială; AIT=atac ischemic tranzitor.

a Fistula esofagiană este suspectată la pacienții care prezintă triada de semne nespecifice de infecție, dureri în piept și accident cerebral sau AIT în primele săptămâni după o procedură de ablație. Necesită terapie imediată.

b <10% pentru crioablație sau ablație cu radiofrecvență, >20% pentru ablație cu radiofrecvență în faze.

Tabelul 14. Antiaritmice cu administrare per os folosite pentru menținerea ritmului sinusal după cardioversie

Medicament

Doză

Contraindicații și precauții principale

Semne de avertisment ce impun întreruperea terapiei

Încetinire nodală AV

Monitorizare ECG sugerată în timpul inițierii

Amiodaronă

600 mg în doze împărțite timp de 4 săptămâni, 400 mg timp de 4 săptămâni, apoi 200 mg o dată pe zi

Atenție atunci când utilizați terapie asociată cu medicamente de prelungire a QT și la pacienți cu boală de NSA sau nod AV și tulburări de conducere.

Doza de AVK și de digitală ar trebui redusă.

Risc sporit de miopatie cu statine.

Atenție la pacienții cu afectare hepatică preexistentă.

Prelungire QT >500 ms

10-12 bpm la FA

Linia de referință,

1 săptămână,

4 săptămâni

Dronedaronă

400 mg de două ori pe zi

Contraindicat în caz de insuficiență cardiacă instabilă sau de clasa III sau IV NYHA, împreună cu terapia asociată cu medicamente de prelungire a QT sau inhibitori puternici CYP3A4 (de ex., verapamil, diltiazem, agenți antimicotici azolici) și atunci când ClCr <30 mg/ml

Doza de digitală, betablocantele și unele statine ar trebui administrate în doză redusă.

Creșterile de creatinină serică de 0,1-0,2 mg/dL sunt obișnuite și nu reflectă o afectare a funcției renale

Atenție la pacienții cu afectare hepatică preexistentă.

Prelungire QT >500 ms

10-12 bpm la FA

Linia de referință,

1 săptămână,

4 săptămâni

Flecainidă

Flecainidă cu eliberare lentă

100-150 mg de două ori pe zi

200 mg o dată pe zi

Contraindicat dacă ClCr <50 mg/mL, afecțiune hepatică, BCI sau fracție de ejecție VS redusă.

Atenție în prezența bolii de NSA sau nod AV și tulburare de conducere.

Inhibitorii CYP2D6 (de ex., fluoxetină sau antidepresivele triciclice) cresc concentrația plasmatică.

Creșteri de durată QRS >25% peste linia de referință

Niciuna

Linia de referință, ziua 1,

zi 2-3

Propafenonă

Propafenonă SR

150-300 mg de 3 ori pe zi

225-425 mg de 2 ori pe zi

Contraindicat la BCI sau fracție de ejecție VS redusă.

Atenție în prezența bolii de NSA sau nod AV și tulburare de conducere, disfuncție renală sau hepatică și astm. Crește concentrația de digitală și warfarină.

Creșteri de durată QRS >25% peste linia de referință

Ușoară

Linia de referință, ziua 1,

zi 2-3

d,I Sotalol

80-160 mg de 2 ori pe zi

Contraindicat în prezența hipertrofiei VS semnificative, insuficiență cardiacă sistolică, astm, prelungire de QT preexistentă, hipopotasemie, ClCr <50 mg/mL

O disfuncție renală moderată necesită adaptarea judicioasă a dozei.

Prelungire QT >500 ms

Prelungire QT cu >60 ms la inițierea terapiei

Similară cu blocantele în doze ridicate

Linia de referință, ziua 1,

zi 2-3

FA=fibrilație atrială; bpm=bătăi per minut; ClCr=clearence creatinină; ECG=electrocardiogramă; BCI=boală cardiacă ischemică; VS= ventriculară stângă, FEVS=fracție de ejecție ventriculară stângă, NYHA=Asociația Cardiacă New York; AVK=antagonist vitamina K.

8.3 Alegerea terapiei de control a ritmului în urma eșecului tratamentului

Preferințele pacienților, accesul local la terapie și abordarea multidisciplinară sunt aspecte importante de informare privind alegerea terapiei de control a ritmului după un tratament inițial nereușit (Figura 14). Recurențele timpurii ale FA sau tahicardiile atriale după ablație (care apar în 8 săptămâni) pot fi tratate prin cardioversie.

Alegerea abordărilor de control ale ritmului în urma unui tratament nereușit

Figura 14. Alegerea abordărilor de control ale ritmului în urma unui tratament nereușit

AAD=medicament antiaritmic; FA=fibrilație atrială; PVI=izolare venă pulmonară.

a Ablația cu cateter va ținti spre PVI. IA pentru FA paroxistică, IIaB pentru FA persistentă sau persistentă de lungă durată;

b Operația FA poate fi PVI (de ex., FA paroxistică) sau operație Maze (de ex., în FA persistentă și de lungă durată sau refractară la terapie);

c Terapia hibridă presupune combinarea de medicamente antiaritmice, ablație cu cateter și/sau operație a FA.

8.4 Chirurgia fibrilației atriale

Decizia pentru abordarea chirurgicală trebuie discutată în cadrul unei Echipe Cardiace a FA pentru a consilia și informa alegerea pacientului. Chirurgia FA concomitentă rezultă într-o mai mare perioadă liberă de FA în comparație cu nicio intervenție chirurgicală, fără o diferență notabilă in ce privește alte obiective (Figura 15). În afară de o creștere în implantarea de stimulatoare cardiace, complicațiile perioperatorii nu sporesc semnificativ odată cu operația FA. Operația Maze independentă poate fi efectuată folosind o abordare toracoscopică minim invazivă, dar cu rată mai mare de complicații (Tabelul 15). În ce privește ablația cu cateter, terapia cu anticoagulante pentru prevenirea accidentului cerebral va fi continuată pe termen nelimitat la pacienții cu risc crescut de accident cerebral, chiar și după o ablație chirurgicală aparent de succes în cazul FA.

Controlul chirurgical al ritmului la pacienții care vor fi supuși unei operații cardiace

Figura 15. Controlul chirurgical al ritmului la pacienții care vor fi supuși unei operații cardiace

FA=fibrilație atrială; CABG=grefă de bypass arteră coronară; AAS=apendice atrial stâng; PVI=izolare venă pulmonară.

a Operația FA poate fi PVI pentru FA paroxistică și operație Maze biatrială pentru FA persistentă sau persistentă de lungă duratăș

b Terapia cu anticoagulante orale va fi continuată la pacienții cu risc de accident cerebral, indiferent de operația FA sau excluderea AAS.

Tabelul 15. Complicații ale operației FA toracoscopică

Complicație

Rată

Conversie la sternotomie

0-1,6%

Implantare de stimulator cardiac

0-3,3%

Drenaj pentru pneumotorace

0-3,3%

Tamponadă pericardică

0-6,0%

Atac ischemic tranzitora

0-3,0%

FA=fibrilație atrială.

a Rata de embolism cerebral asimptomatic nu este cunoscută

8.5 Echipa de Cardiologie a Fibrilației Atriale

Această Echipă de Sinteză propune ca deciziile ce implică operația FA sau ablație FA extensivă, dar și trecerea la o strategie de control al frecvenței la pacienții cu simptomatologie severă, să se bazeze pe sfaturi de la Echipa Cardiacă FA. O echipă de cardiologie a FA va consta dintr-un cardiolog cu expertiză în AAD, un electrofiziolog de intervenție și un chirurg cardiolog cu experiență în ablația chirurgicală a FA. Astfel de Echipe de Cardiologie a FA se vor întruni pentru a asigura sfaturi optime și pentru a ameliora prognosticurile privind ritmul pentru pacienții care necesită intervenții complexe și avansate de control ale ritmului.

Recomandări pentru ablația cu cateter a FA și chirurgia FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă ablația cu cateter pentru FA paroxistică simptomatică pentru a ameliora simptomele FA la pacienții cu recurențe simptomatice de FA sub terapie cu medicamente antiaritmice (amiodaronă, dronedaronă, flecainidă, propafenonă, sotalol) și care preferă în continuare o terapie de control a ritmului atunci când este efectuată de un electrofiziolog care a primit instruire adecvată și efectuează procedura într-un centru experimentat.

I

A

Se va lua în considerare ablația flutterului atrial comun pentru a preveni flutterul recurent ca parte a unei proceduri de ablație a FA dacă este documentat anterior sau dacă apare în timpul ablației FA.

IIa

B

Se va considera ablația cu cateter a FA ca terapie de primă elecție pentru prevenirea FA recurente și pentru a ameliora simptomele la pacienții selectați cu FA paroxistică simptomatică ca o alternativă la terapia cu medicamente antiaritmice, luând în considerare alegerea, beneficiile și riscul pacientului.

IIa

B

Toți pacienții vor primi anticoagulante orale timp de cel puțin 8 săptămâni după ablația cu cateter (IIaB) sau chirurgicală (IIaC).

IIa

B

C

Se va continua pe termen nelimitat tratamentul cu anticoagulante pentru prevenirea accidentului cerebral după o ablație aparent de succes cu cateter sau chirurgicală a FA la pacienții cu risc sporit de accident cerebral.

IIa

C

Atunci când ablația cu cateter a FA este planificată, se va lua în considerare continuarea tratamentului cu anticoagulante orale cu un AVK (IIaB) sau NOAC (IIaC) în timpul procedurii, menținând o anticoagulare eficientă.

IIb

B

C

Ablația cu cateter va avea ca scop izolarea venelor pulmonare folosind ablație cu radiofrecvență sau cateteri cu baloane criotermice.

IIa

B

Ablația FA va fi luată în considerare la pacienții simptomatici cu FA și insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă pentru a ameliora simptomele și funcția cardiacă atunci când se suspectează o tahicardiomiopatie.

IIa

C

Ablația FA va fi luată în considerată ca o strategie pentru a evita implantarea de stimulator cardiac la pacienții cu bradicardie aferentă FA.

IIa

C

Ablația cu cateter sau chirurgicală va fi luată în considerare la pacienții cu FA persistentă simptomatică sau persistentă de lungă durată refractară la terapia cu AAD pentru a ameliora simptomele, luând în considerare alegerea, beneficiile și riscul pacientului, susținută de Echipa de Cardiologie a FA.

IIa

C

Operația minim invazivă cu izolarea venei pulmonare epicardice va fi luată în considerare la pacienții cu FA simptomatică atunci când ablația cu cateter nu a avut succes. Deciziile privitoare la acești pacienți vor fi susținute de o Echipă de Cardiologie a FA.

IIa

B

Operația Maze, posibilă prin intermediul unei abordări minim invazive, efectuată de un chirurg instruit adecvat într-un centru experimentat, va fi luată în considerare de către o Echipă de Cardiologie a FA ca opțiune de tratament pentru pacienții cu FA persistentă refractară simptomatică sau post-ablație FA pentru a ameliora simptomele.

IIa

C

Operația Maze, de preferat biatrială, va fi luată în considerare la pacienții supuși operației pe cord pentru a ameliora simptomele atribuite FA, echilibrând riscul sporit al procedurii și beneficiile terapiei de control ale ritmului.

IIa

A

Izolarea venei pulmonare sau operația Maze biatrială concomitentă poate fi luată în considerare la pacienții cu FA asimptomatică supuși operației pe cord

IIb

C

FA=fibrilație atrială; NOAC=anticoagulant oral antagonist non-vitamină K; AVK=antagonist vitamina K.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

9. Situații specifice

9.1 Pacienții fragili și ”de vârstă înaintată”

Pacienții în vârstă cu FA prezintă un risc mai mare de accident vascular cerebral și astfel sunt mai predispuși de a beneficia în urma ACO decât pacienții mai tineri. Intervențiile disponibile pentru controlul frecvenței și ritmului inclusiv stimulatoare cardiace și ablația cu cateter vor fi utilizate fără discriminare în funcție de vârstă. Unii pacienți la o vârstă mai înaintată pot prezenta comorbidități multiple ce pot limita calitatea vieții mai mult decât simptomele FA. Afectarea funcției hepatice și renale și medicațiile simultane multiple determină predispoziția la interacțiuni între medicamente și reacții adverse la medicamente. Managementul FA integrat și o adaptare atentă a dozării medicamentului par rezonabile pentru a reduce complicațiile terapiei FA la pacienții fragili.

9.2 Cardiomiopatii ereditare, canalopatii și căi accesorii

Tratamentul afecțiunii cardiace de bază reprezintă o contribuție importantă la managementul FA la pacienții cu FA și cardiomiopatii moștenite inclusiv afecțiuni aritmogene moștenite. La pacienții cu WPW și FA și dovezi ale unei căi accesorii, ablația cu cateter a căii se recomandă pentru a reduce riscul de deces subit. FA este cea mai comună aritmie la pacienții cu CMH, asociată cu un risc ridicat de accident cerebral și necesitatea pentru ACO. FA cu debut recent la pacienții tineri, sănătoși va necesita o căutare atentă a condițiilor moștenite, inclusiv istoricul clinic, istoricul familiei, fenotipul ECG, imagistică cardiacă și testare genetică țintită.

Recomandări pentru cardiomiopatii moștenite

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Sindrom WPW

Ablația cu cateter a căii accesorii la pacienții cu WPW și FA și conducere rapidă pe calea accesorie este recomandată pentru a preveni decesul cardiac subit.

I

B

Ablația cu cateter a căii accesorii se recomandă fără întârziere la pacienții cu WPW care supraviețuiesc unei morți subite cardiace.

I

C

Pacienții asimptomatici cu preexcitație clară și FA vor fi avuți în vedere pentru efectuarea unei ablații a căii accesorii după o consiliere atentă.

IIa

B

Cardiomiopatie hipertrofică

Terapie cu anticoagulante orale pe viață pentru a preveni accidentul cerebral se recomandă la pacienții cu CMH care dezvoltă FA.

I

B

Restabilirea ritmului sinusal prin cardioversie electrică sau farmacologică pentru a ameliora simptomele este recomandată la pacienții cu CMH cu FA simptomatică cu debut recent.

I

B

La pacienții cu CMH stabili hemodinamic, se recomandă controlul frcvenței ventriculare folosind betablocante și diltiazem/verapamil.

I

C

Tratamentul obstrucției căii de ejecție VS va fi luat în considerare la pacienții cu FA cu CMH pentru a ameliora simptomele.

IIa

B

Amiodarona va fi luată în considerare pentru a realiza un control al ritmului și pentru a menține ritmul sinusal la pacienții cu CMH și FA simptomatică recurentă.

IIa

C

Cardiomiopatii moștenite și canalopatii

Se va lua în considerare testarea genetică țintită la pacienții cu FA și suspiciune de cardiomiopatii moștenite sau canalopatii în baza istoricului clinic, istoricului familial sau fenotipului electrocardiografic.

IIa

A

FA=fibrilație atrială; CMH=cardiomiopatie hipertrofică; VS=ventricular stâng; WPW=sindrom Wolff-Parkinson-White.

a Clasa de recomandare;

b Nivelul de dovezi.

9.3 Sportul și fibrilația atrială

Managementul atleților cu FA este similar cu managementul general al FA, dar contactul corporal și traumele potențiale vor fi luate în considerare pentru a decide asupra ACO. Betablocantele nu sunt bine tolerate și uneori sunt interzise, iar digoxina, verapamilul și diltiazem nu sunt adeseori suficiente pentru a încetini frecvența cardiacă în timpul FA de efort. Ablația cu cateter pentru FA va fi luată în considerare și, dacă se folosește AAD tip ”pilulă în buzunar”, pacienții vor fi sfătuiți să evite sportul până când AAD a fost eliminat.

Recomandări de activitate fizică la pacienții cu FA

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă activități fizice regulate moderate pentru a preveni FA, în timp ce atleții vor fi consiliați că participarea mai intensă pe termen lung la activități sportive poate promova FA.

I

A

Ablația FA va fi luată în considerare pentru a preveni FA recurentă la atleți.

IIa

B

Frecvența ventriculară din timpul exercițiilor cu FA va fi evaluată pentru fiecare atlet (prin simptome și/sau prin monitorizare) și se va institui controlul titrat al frecvenței.

IIa

C

După administrarea de medicamente antiaritmice Clasa I ”pilulă în buzunar”, pacienții se vor abține de la sport atât timp cât FA persistă și până ce au trecut doi timpi de înjumătățire a medicamentului antiaritmic.

IIa

C

FA=fibrilație atrială.

a Clasa de recomandare.

b Nivel de dovezi.

9.4 Sarcina

Femeile însărcinate cu FA vor fi gestionate ca sarcini cu mare risc în colaborare strânsă cu cardiologi, obstetricieni și neonatologi. Anticoagulantele orale trebuie selectate luând în considerare potențialele riscuri pentru făt. Pentru controlul frecvenței, se preferă betablocante și/sau digoxină și se incadrează în categoria C de siguranță a sarcinii potrivit US FDA (beneficiile pot depăși riscurile) cu excepția atenololului (categoria D: dovezi pozitive de risc). Toți agenții de control al frecvenței sunt prezenți în laptele matern deși nivelele de betablocante, digoxină și verapamil sunt de obicei prea scăzute pentru a fi considerate dăunătoare. Pentru controlul ritmului, se poate utiliza flecainidă și sotalol. Cardioversia electrică este eficientă în cazuri de instabilitate hemodinamică, însă necesită monitorizarea fătului.

Recomandări în timpul sarcinii

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Cardioversia electrică poate fi efectuată în siguranță la toate etapele de sarcină și se recomandă la pacientele care sunt instabile hemodinamic datorită FA și ori de câte ori riscul de FA curentă este considerat ridicat pentru mamă sau făt.

I

C

Se recomandă terapia anticoagulantă la femei însărcinate cu FA cu risc de accident cerebral. Pentru a minimaliza riscul teratogenic și hemoragia intrauterină, se recomandă heparina ajustată pe doze în timpul primului trimestru de sarcină și cu 2-4 săptămâni înainte de naștere. Antagoniștii de vitamina V sau heparina pot fi utilizați pentru celelalte perioade de sarcină.

I

B

NOAC vor fi evitate în timpul sarcinii și la femeile care planifică o sarcină.

III (pericol)

C

FA=fibrilație atrială; NOAC=anticoagulante orale antagoniste non-vitamină K.

a Clasa de recomandare;

b Nivel de dovezi.

9.5 Fibrilație atrială postoperatorie

FA este obișnuită după operație și este asociată cu o perioadă mare de internare și rate mai ridicate de complicații. FA post-operatorie este asociată cu un risc ridicat de accident cerebral. Utilizarea de ACO este asociată cu mortalitate redusă pe termen lung la acești pacienți, deși fără teste controlate. La pacienții instabili hemodinamic, se recomandă cardioversia electrică sau farmacologică. Amiodarona sau vernakalant sunt eficiente în restabilirea ritmului sinusal la pacienții simptomatici. La pacienții asimptomatici și la cei cu simptome acceptabile, controlul frecvenței sau cardioversia amânată precedată de anticoagulare reprezintă o abordare rezonabilă.

Recomandări pentru prevenirea FA postoperatorie

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă terapie cu beta-blocante orale peri-operatorii pentru prevenirea FA postoperatorie după operația pe cord.

I

B

Se recomandă restabilirea ritmului sinusal prin cardioversie electrică sau medicamentoasă la FA postoperatorie cu instabilitate hemodinamică.

I

C

Terapia cu anticoagulante pe termen lung se va lua în considerare la pacienții cu FA după o operație pe cord cu risc de accident cerebral, având în vedere riscul individual de accident cerebral și de hemoragie.

IIa

B

Se vor lua în considerare medicamentele antiaritmice pentru FA postoperatorie simptomatică după operația pe cord într-o încercare de a restabili ritmul sinusal.

IIa

C

Se va considera amiodarona peri-operatorie ca terapie profilactică pentru a preveni FA după o operație pe cord.

IIa

A

FA postoperatorie asimptomatică va fi gestionată inițial cu control al frecvenței și tratament cu anticoagulante.

IIa

B

Vernakalant intravenos se poate lua în considerare pentru cardioversie a FA postoperatorii la pacienții fără insuficiență cardiacă severă, hipotensiune sau afecțiune cardiacă structurală severă (în stenoză aortică).

IIb

B

FA=fibrilație atrială.

a Clasa de recomandare;

b Nivel de dovezi.

9.6 Aritmii atriale la pacienții adulți cu afecțiuni cardiace congenitale

Aritmiile atriale deseori apar târziu după o intervenție chirurgicală reparatorie la pacienții adulți cu afecțiuni cardiace congenitale (GUCH) și sunt asociate cu morbiditate și mortalitate ridicată. Managementul se bazează în mare parte pe date din observații și opinia comună a experților.

Recomandări pentru pacienții cu GUCH

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se va lua în considerare închiderea defectului de sept atrial înainte de al patrulea deceniu de viață pentru a diminua șansa de fibrilație și flutter atrial.

IIa

C

La pacienții care necesită închidere chirurgicală a defectului de sept atrial și au un istoric de aritmii atriale simptomatice, se va considera ablația FA la momentul închiderii chirurgicale.

IIa

C

Operația Cox Maze va fi luată în considerare la pacienții cu FA simptomatică și reprezintă indicație pentru chirurgia de corectare a defectelor cardiace congenitale. Toate aceste operații vor fi efectuate în centre experimentate.

IIa

C

Se va lua în considerare tratamentul cu anticoagulante orale pentru toți pacienții adulți cu reconstrucție intracardiacă, cianoză, procedura paliativă Fontan sau ventricul drept sistemic și un istoric de FA, flutter atrial sau tahicardie reintrantă intra-atrială. Pentru toți ceilalți pacienți cu afecțiuni cardiace congenitale cu FA, se va lua în considerare terapia cu anticoagulante dacă scorul CHA2DS2-VASc este ≥1.

IIa

C

Ablația cu cateter a aritmiilor atriale asociate cu defecte cardiace congenitale poate fi avută în vedere atunci când se efectuează în centre experimentate.

IIb

C

La pacienții cu afecțiune cardiacă congenitală, se poate lua în considerare ecocardiografia transesofagiană împreună cu terapia cu anticoagulante cu 3 săptămâni înainte de cardioversie.

IIb

C

FA=fibrilație atrială; CHA2DS2-VASc=insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune, vârsta ≥75 ani (dublat), diabet, accident vascular cerebral (dublat), afecțiune vasculară, vârsta 65-74 și sex (feminin); GUCH=pacienți adulți cu afecțiuni cardiace congenitale.

a Clasa de recomandare;

b Nivel de dovezi.

9.7 Managementul flutterului atrial

Tratamentul cu anticoagulante se va utiliza la pacienți cu flutter atrial în același mod ca la FA. Se pot încerca un control al frecvenței și cardioversie în mod similar ca la FA, însă tratamentele pot fi mai puțin eficiente la flutterul atrial. Ablația istmului cavotricuspid pentru flutterul atrial drept dependent de istm se recomandă pentru flutterul atrial recurent.

Recomandări pentru managementul flutterului atrial

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Pentru pacienții cu flutter atrial, se recomandă terapie cu antiagregante plachetare conform aceluiași profil de risc utilizat pentru FA.

I

B

Stimularea atrială ”overdrive” (stimulare rapidă) a flutterului atrial va fi considerată drept alternativă la cardioversia electrică în funcție de disponibilitatea locală și experiență.

IIa

B

Managementul flutterului atrial tipic cu ablația istmului cavotricuspid se recomandă pentru pacienții care nu răspund la terapie cu medicamente antiaritmice sau ca tratament de primă elecție luând în considerare preferințele pacientului.

I

B

Dacă flutterul atrial s-a documentat înainte de ablația FA, se va lua în considerare ablația istmului cavotricuspid ca parte a procedurii de ablație a FA.

IIa

C

FA=fibrilație atrială.

a Clasa de recomandare;

b Nivel de dovezi.

10. Implicarea, educarea și auto-managementul pacientului

Educația este o condiție necesară pentru pacienții informați, implicați. Aceasta cuprinde cuprinde educație personalizată pentru pacient care să se concentreze pe afecțiune, recunoașterea simptomelor, terapie, factori de risc modificabili pentru FA și activități de auto-management (Tabelul 16).

Tabelul 16. Elemente fundamentale de îngrijire integrată la pacienții cu FA

Managementul integrat al FA

Implicarea pacientului

Echipe multidisciplinare

Instrumente tehnologice

Acces la toate opțiunile de tratament pentru FA

  • Rol central în procesul de îngrijire
  • Educația pacientului
  • Încurajare și susținere pentru auto-management
  • Sfaturi și educație privind stilul de viață și managementul factorilor de risc
  • Luarea de decizii în comun
  • Pacient informat, implicat, încurajat
  • Doctorii (medici generaliști, specialiști în cardiologie și în accidente cerebrale cu FA) și profesioniști în sănătate lucrează într-un model de practică de cooperare
  • Combinație eficientă a abilităților de comunicare, educație și experiență
  • Lucrul împreună într-o echipă de îngrijire multidisciplinară pentru FA cronică
  • Informare privind FA
  • Suport de decizie clinică
  • Listă de verificat și instrument de comunicare
  • Utilizat de profesioniști din sănătate și pacienți
  • Monitorizarea aderenței și eficacității terapiei
  • Sistem de navigare în luarea de decizii de sprijin în cadrul echipei de tratament
  • Sprijin structurat pentru schimbări ale stilului de viață
  • Anticoagulare
  • Control al frecvenței
  • Medicamente antiaritmice
  • Intervenții chirurgicale și cu cateter (ablație, dispozitiv de ocluzie AAS, operație FA etc.)
  • Decizii complexe de management susținute de o Echipă de Cardiologie a FA

FA=fibrilație atrială; AAS=apendice atrial stâng.

Recomandări pentru implicarea, educația și auto-managementul pacienților

Recomandări

Clasaa

Nivelb

Se recomandă o educare personalizată a pacientului în toate fazele de management ale FA pentru a susține percepția pacienților și pentru a îmbunătăți managementul.

I

C

Implicarea pacienților în procesul de îngrijire va fi luată în considerare pentru a încuraja auto-managementul și responsabilitatea pentru schimbări ale stilului de viață.

IIa

C

Se va avea în vedere luarea de decizii împreună pentru a ne asigura că îngrijirea se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile și că se potrivește cu nevoile, valorile și preferințele pacientului.

IIa

C

FA=fibrilație atrială.

a Clasa de recomandare;

b Nivel de dovezi.

Traducerea a fost realizată de Dr Ana-Maria Avram, Dr Alexandrina Nastasa, Dr Mohamed Dardari, sub îndrumarea Dr Radu Vătășescu